sâmbătă, 16 iunie 2012

Câteva cuvinte, paranteze şi ghilimele pe care caut să le înţeleg prin Kendo

Ki-ken-tai, în traducere aproximativă, principiul unificării suflului cu instrumentul (sabia) şi poziţia corpului, l-aş asocia cuvintelor: realist-văzător-de esenţă ("nu degeaba", sculptorul japonez Isamu Noguchi, a fost un discipolul declarat al lui Constantin Brâncuşi) , drept, echilibrat, prompt, tenace, dedicat, dar şi rugăciunii sincere, "smereniei voioase" (cf. Nicolae Steinhardt), pariului existenţial (ce altceva este credinţa?). În limbaj prozaic: optimizezi cât poţi, ţinând să ai măcar capul la suprafaţă. Chiar dacă, fără niciun dubiu, forma cristalizată de Kendo vine din Japonia, el este o valoare a patrimoniului universal. Ceea ce nu înseamnă că e un factor aplatizant în geografia popoarelor. Din contră, cred că, pentru a putea fi trăit în duh, Ki-ken-tai-ul trebuie (încercăm) sădit adânc în pământul tău (să-ţi iubeşti Ţara e una din "poruncile" kendo) . Am avut o surpriză: în loc de clasicul "Domo arigato gozaimashita" prin care mulţumim ceremonios la sfârşitul antrenamentului, mi se potriveşte mai bine: Doamne, ajută!. Chiar şi în acest clip, care pare o manie a vitezei, există o rugăciune.

marți, 10 ianuarie 2012

De Sărbători

Cei care nu am plecat din București, de Sărbători, am continuat antrenamentele la sala IGO. Ocazie cu care am descoperit eficiența unei încălziri în care intră și tenis cu piciorul și cu kiai (eventual, de intimidare :) ). În mod excepțional, am venit și cu ceva „material” la sală.

Conţinut românesc în formă japoneză. Fără să credem că forma poate exista fără fond... și nici invers. Nimic alceva decât una din „ poruncile” (vezi wikipedia) kendo: să-ți iubești Țara. Ar fi interesant să întâlnim spiritul kendo pornind de la realitățile noastre.


Unii mai experimentați ar putea zice „tărie  românescă în formă japoneză”, gândindu-se la prună (palincă) pe post de orez (sake). Zice chiar și japonezu': „Răsărit pe drumuri de munte / Soarele intră brusc / în mireasma florilor de prun.”

Dacă n-am avut cu ce să facem un om de zăpadă, am făcut unul „de kendo”:




Multe răsărituri pe drumuri de munte !
IGO

vineri, 9 decembrie 2011

Programa


Întreprindem câţiva o acţiune concretă (actele s-au semnat de aproape două luni): la școala 279, Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, deci ceva real, dar şi simbolic, vom face o dată pe săptămână, Duminica, de la 7 la 9 pm., arte marţiale. I-am zis "Asociaţia IGO" pentru a cinsti memoria luptătorului Ion Gavrilă Ogoranu, în special pentru ca ne-a plăcut vorba sa (vezi afişul de mai jos) şi pentru că sala trebuia să poarte un nume (sau măcar un "alias" pt. economia vorbirii). Precizăm expres că nu avem legatură cu Noua Dreaptă, nu facem politică (pentru nimeni) etc. În principal e vorba de kendo. Credem că acesta se poate completa cu şi cu tehnici de autoaparare "cu mâinile goale", dar şi cu alte tehnici de sabie (fie ele europene). Afiş:



Printre noi se afla cunoscători avizaţi în domeniu, cu dragoste de ceea ce fac. Nu e un club - chiar dacă unii dintre cei care susţin activitatea fac parte dintr-un club - , fiind o asociaţie deschisă oricui crede utilă această întreprindere. E, în primul rând, o dorinţă de a practica - se ştie că, uneori, datorită serviciului, ne găsim mai greu timp de antrenament în zilele lucrătoare. Ne propunem să fim decenţi, să ne cultivăm, să ne re-creăm, în spiritul unei verticalităţi (ideea de kendo, de asumare, dar şi de eficienţă).

Există şi o cotizaţie lunară (necesară doar pentru închirierea sălii, noi neavând gânduri de câştig financiar din această activitate): 30 lei. Pentru elevi şi studenţi ea se reduce la jumătate.


P.S.
Deşi e loc de mai mult rafinament, cred ca am trecut de faza embrionară: asociaţia funcţionează de aproape două luni. Nu vom arbora numele cuiva, poze cu cineva, ne vom feri de nume proprii (deşi nu ne e ruşine cu ele :) ) ş.a.m.d. pentru a nu da prilej la interpretări aiurea. Nu va fi club - se poate veni de la orice club -> antrenamentul poate fi  mai complex d.p.d.v. al pluralităţii partenerilor (nu mă refer la cei de club, viaţă :) etc... ci de antrenament - asta ne interesează). Cunoscând cât de cât atmosfera şi de la alte cluburi, cred că, lăsând lucrurile sa curgă natural, nu au cum sa apară conflicte între oameni sincer interesaţi de kendo şi alte arte marţiale; ceilalţi îşi vor da seama că au greşit adresa. E bine că există cluburile, dar cred că e bine să existe şi chestii de genul ăsta - aşa cum unii închiriază un teren de fotbal să joace fotbal, se poate închiria o sală pt. a practica kendo şi alte arte marţiale.

Actualizare 2.12.2012: Locaţia s-a schimbat. Contact: goctav16@yahoo.com.

Discuţii...

Redau o "stare de spirit" după o discuţie cu cineva care se întreba asupra ambiţiilor întreprinderii noastre, împăcării zenului cu ortodoxia etc.: aici.

În zilele noastre

... se întâmplă: asta.

Ăl mai tare m-a impresionat faptul că pustnicul nu s-a uşchit (că ar mai avea ţara locuri de "sălbăticie") din faţa autorităţilor tembele, ci e hotărât să meargă "până la capăt". Cu avocat şi cum o putea. Deşi se numeşte pustnic şi nu yamabushi etc.